Tacere

Cuvintele, pe care nu le-am spus,Sunt tot atâtea trepte ce coboară,Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,Pe treptele tăcerii ca pe-o scară. Ca-ntr-un cuprins de peşteră boltit,M-am coborât în lumea nerostirii,Şi-n cutele de piatră i-am gătit,Acolo-n fund, un ascunziş Iubirii. Cuvintele pe care nu le-am spus,Sunt tot atâtea trepte de tăcere:Adânc în mine, mai adânc m-am dus,Acolo, unde orice vorbă piere. De-acolo, din limanul necuprins,Din lumea fără mal a nerostirii,Pe treptele tăcerii s-au prelinsDin ascunziş, luminile iubirii.