I touch God in my song
as the hill touches the far-away sea
with its waterfall.
The butterfly counts not months but moments,and has time enough.

Let my love, like sunlight, surround you
and yet give you illumined freedom.

Love remains a secret even when spoken,
for only a lover truly knows that he is loved.

Emancipation from the bondage of the soil
is no freedom for the tree.

In love I pay my endless debt to thee
for what thou art.

E o întîmplare a fiinţei mele
si atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternica decît mine, decît oasele mele, pe care mi le scrasnesti intr-o îmbrăţişare
mereu dureroasa, minunată mereu.

Sa stăm de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.

Un rasarit in regatul magiei

Era un miez de noapte înstelat.Luna plină părea un mare felinar printre acele luminite mici sub forma de stele. Eu eram adormita intr-un somn adanc si asteptam ca visele sa ma duca in "Regatul Magiei". Parca , exact atunci cand ceasul a batut miezul noptzii, lampa fermecata a lui Aladin mi-a daruit covorul magic pentru a ma indruma spre acea lume minunata. Intr-o clipa am ajuns.Acolo luceafarul bland shi lin parea mai aproape ca niciodata.Licuricii voiosi isi aratau frumusetea zburand in jurul casutelor micute.Luna zambea la fiecare locuitor a regatului,dar toti erau tristi. Curioasa din firea, m-am dus sa ma informez si sa aflu ce sa intamplat. -Buna!Ma numesc Arina. Sunt pentru prima oara aici shi ma intrebam de ce sunteti toate atat de triste. -BunaPai,vezi tu,noi suntem un regat al zanelor.La inceput,totul era frumos si vesel , pana cand a venit Ventilila. -Cine e acea? -De fapt nu e cineva.Ventilila este un vant extrem de puternic care vine doar o data pe planeta asta . Este atat de puternic incat n-ea stins soarele. -Deci este mereu noapte? -Din pacate da. Noi zanee vrem sa ne punem cate putina magie de la fiecare pentru a aduce soarele inapoi,dar nu prea credem ca o sa mearga deoarece ne trebuie mult mai multa putere si daca o sa folosim mai mult o sa ramanem fara. -Daca as avea magie v-as ajuta eu. -Asta se poate rezolva. -Cum? -Iti vom da fiecare cate putina magie. -Ati face voi asta?Multumesc! Atunci zanele si-au unit fortele , si mi-au daruit magie.Deodata am putut face tot ce inainte nu puteam - Uau!Este minunat! -Deci , acum ne vei ajuta? -Desigur ca da, cu mare placere. -Iti multumim foarte mult. -Deci cand incepem ? -Chiar acum! -Ce trebuie sa fac? -Doar te vei lua dupa noi. -Bine ! Pare usor. Dupa ce toate si-au folosit magia,o raza de lumina a inceput sa se vada dinspre orizont. -Cred ca soarele rasare!!Spun eu . -Asa este,am reusit.Vrei sa ramai aici cu noi? -Nu pot dar am sa vin in fiecare seara De atunci,in fiecare noapte ma bucur cu zanele de reusita noastra